Gheorghe Boldur-Lăţescu (Video)

Gheorghe Boldur-Lăţescu, născut în 1929, este fiul colonelului de cavalerie Ion Boldur-Lăţescu şi al Marinei Stroici, descendent aşadar al familiilor boiereşti Boldur-Lăţescu (Costaki) şi Stroici, urmaş direct al hatmanului Iordache Costaki Boldur-Lăţescu.

Costăcheştii, evocaţi deseori de cronicarul Ion Neculce în Letopiseţul Ţării Moldovei (sub numele de „Gavriliţeşti”), au fost unul dintre cele mai bogate şi mai influente neamuri boiereşti ale Moldovei secolelor XVII-XIX.

Familia a dat personalităţi precum: Lupu Costaki, caimacam al Moldovei în 1711, Mitropolitul Veniamin Costaki (1768-1846; mitropolit al Moldovei, caimacam, ctitor de biserici şi mare cărturar), Manolache Costaki Epureanu (1823-1884; de două ori prim-ministru al României, de mai multe ori ministru, preşedinte al Adunării Constituante din 1866, parlamentar, membru fondator al Partidului Naţional Liberal) sau Elena Costaki Epureanu măritată Bibescu (1855-1902; pianistă, prietenă a Reginei Elisabeta a României şi amfitrioana unor faimoase saloane muzicale şi literare la Paris, frecventate de mari personalităţi ale epocii, precum Marcel Proust, Franz Liszt, Richard Wagner, Camille Saint-Saëns, Claude Debussy, Charles Gounod, Jules Massenet, Anatole France etc.).

Mama diplomatului Grigore Gafencu era o Costaki atât după tatăl, cât şi după mama ei.

Gheorghe Boldur-Lăţescu este inginer, doctor în economie, scriitor, profesor universitar la Facultatea de Cibernetică Economică din cadrul Academiei de Studii Economice din Bucureşti, creator al şcolii româneşti de cercetare operaţională, specialist în teoria deciziei.

A absolvit Facultatea de Construcţii Civile şi Industriale din Bucureşti, a lucrat pe mai multe şantiere şi şi-a început activitatea de cercetare ştiinţifică la Institutul de Cercetări în Construcţii şi Economia Construcţiilor (INCERC). A publicat 17 cărţi de specialitate şi peste 150 de articole. Este membru al Academiei de Ştiinţe din New York.

A fost deţinut politic în timpul regimului comunist (1949-1951), fiind arestat pentru că a dorit să se alăture rezistenţei anticomuniste din munţi. A fost supus „reeducării” prin tortură, la închisoarea Piteşti şi la Canal, confruntându-se inclusiv cu ferocele torţionar Eugen Ţurcanu, dar fără să se prăbuşească vreodată în tabăra torţionarilor.

După 1989, a fost membru activ al Alianţei Civice, numărându-se şi printre fondatorii acesteia. Autor al lucrării Genocidul comunist în România, în 4 volume, şi a sute de articole pe subiecte politice, sociale şi culturale.

A trecut la cele veșnice la 11 februarie 2024, în București.